de Luisiana Dobrinescu
Prima mare problemă ridicată lumii fiscalității, la începuturile erei digitale, a fost criptomoneda. Au urmat serviciile de tip ride-sharing, platformele Airbnb și, când toate păreau a se așeza, au apărut NFT-urile.
Pe numele lor lung de „jetoane non-fungibile”, NFT-urile (non-fungible tokens) sunt un tip special de activ digital, unic și care nu poate fi schimbat cu un alt activ digital. De obicei, unicitatea NFT constă într-o înregistrare criptografică în blockchain.
Lansate ca și concept în anul 2020, NFT-urile au cunoscut o adevărată explozie în cursul anului 2021 (spre exemplu, numai în luna august 2021 au fost înregistrate venituri din vânzarea NFT de peste 1 bilion USD).
Recordul prețului de vânzare pentru un NFT l-a înregistrat artistul Mike Winkelmann, numit și Beeple, care a vândut o piesă de artă digitală, reprezentând un colaj de 5.000 de fotografii, cu 69 milioane dolari . Operațiunea a reprezentat o premieră și pentru activitatea caselor de licitații, vânzarea fiind intermediată de celebra Christie’s.
Am putea spune fără a greși că nu multe active din lumea reală pot atinge astfel de cotații…
Două întrebări majore se nasc cu privire la astfel de operațiuni născute parcă peste noapte, într-o lume complet virtuală:
Care este regimul de impozitare al acestor operațiuni și posibilitatea de control asupra sa?
și
Care este posibilitatea ca sub aceste fluide interfețe să se ascundă acțiuni substanțiale de spălare a banilor și evaziune, cu riscul de finanțare a unor acțiuni ilegale, inclusiv de terorism?
Răspunsuri la aceste întrebări, în articolul:
„Tranzacțiile NFT: o nouă provocare fiscală a erei digitale”, semnat de Luisiana Dobrinescu, în numărul următor din Curierul Judiciar.
