Indiscutabil, textele propuse initial erau exagerat de inflacarate in instituirea de noi sanctiuni (fiscale si penale) si multe dintre ele neconstitutionale sau cel putin contrare principiilor reglementate de dreptul comun.
Foarte vehement impotriva masurilor dure de administrare fiscala propuse, mediul de afaceri a reusit sa determine Guvernul aflat in an electoral si in plin proces de remaniere, sa elimine toate aceste masuri.
Cele mai importante modificari de procedura fiscala aduse de Ordonanta de urgenta nr. 8/2014 includ:
- introducerea inregistrarilor audio-video ca materiale de proba;
- introducerea ca optionala a certificarii declaratiilor fiscale de catre consultantii fiscali;
- instituirea de noi obligatii declarative stabilite in sarcina beneficiarilor de venit stabiliti in alte state membre ale Uniunii Europene;
- introducerea unor reguli suplimentare in vederea asigurarii unei solutionari mai rapide a deconturilor de TVA;
- schimbarea procedurii de regularizare si restituire a creantelor fiscale cu retinere la sursa;
- introducerea termenului de 30 de zile pentru notificarea anterioara instituirii popririi;
- modificarea nivelului dobanzilor de intarziere si reglementarea expresa a situatiilor in care contribuabilul are dreptul la dobanzi de intarziere si
- majorarea pragului de materialitate de la 3 milioane la 5 milioane, de la care competenta in solutionarea contestatiilor trece de la Directiile regionale la Directia Generala de solutionare a contestatiilor din cadrul ANAF.
In prezentul material voi viza doar doua dintre modificarile mai delicate: extinderea mijloacelor de proba si diminuarea dobanzilor de intarziere.
- Utilizarea ca mijloc de proba a inregistrarilor audio-video
Din sectiunea dedicata luptei impotriva evaziunii fiscale a supravietuit completarea adusa articolului 49 din Codul de procedura fiscala, conform careia organele fiscale vor putea utiliza ca mijloace de proba si inregistrarile audio-video, precum si informatii aflate pe orice mediu de stocare.
Modificarea este succinta si nu face trimitere la nicio alta dispozitie din dreptul comun si nici nu anunta publicarea vreunui Ordin ANAF care sa reglementeze in mod specific conditiile si modalitatile in care pot fi efectuate si administrate ca probe in contenciosul fiscal inregistrarile audio-video.
Conform Noului Cod de procedura penala, supravegherea tehnica (constand in interceptarea comunicatiilor, accesul la sistemele informatice, supravegherea video, audio sau prin fotografiere, localizarea sau urmarirea prin mijloace tehnice si obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane) este posibila numai in baza hotararii judecatorului de drepturi si libertati, la propunerea procurorului.
Evaziunea fiscala si spalarea banilor se numara printre infractiunile pentru care procurorul poate solicita supravegherea tehnica, in conditiile in care exista suspiciuni rezonabile cu privire la savarsirea unor infractiuni, iar probele nu pot fi obtinute in alt mod, fara a prejudicia ancheta. Desigur, masura trebuie sa fie proportionala cu restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale.
Important de mentionat este ca inregistrarile efectuate de parti sau de alte persoane au constituit si constituie mijloace de proba (fara a fi nevoie de o procedura suplimentara de autorizare), cand privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii.
De asemenea, vor putea fi folosite ca mijloace de proba in procesul fiscal inregistrarile video impuse prin acte normative speciale (ex. in cazul denaturarii alcoolului accizabil utilizat in scop industrial sau, in cazul caselor de schimb valutar etc).
Modificarea Codului de procedura fiscala este extrem de importanta in contextul in care, in acest moment, controalele fiscale pun accentul pe depistarea retelelor infractionale.
Consider insa ca o astfel de modificare ar trebui urmata de emiterea unor norme metodologice mai detaliate sau a unor acte normative dedicate, care sa armonizeze noile dispozitii procedural-fiscale cu cele ale Codului de procedura penala.
- Dobanzile de intarziere
Prin OUG nr. 8/2014 a fost diminuat nivelul dobanzii pentru fiecare zi de intarziere de la 0,04% la 0,03%. In acest conditii, nivelul dobanzii pentru neplata taxelor poate ajunge anual la 10,95% fata de 14,6% cat era anterior.
Prin exceptie, nivelul dobanzii pentru obligatiile fiscale esalonate la plata conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 29/2011, pentru care contribuabilul constituie intreaga garantie sub forma scrisorii de garantie bancara si/sau mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului, este de 0,02%.
Acest procent al dobanzii de intarziere se aplica atat sumelor datorate de contribuabil catre bugetul de stat, cat si sumelor restituite cu intarziere de stat contribuabilului, sau stabilite eronat in sarcina contribuabilului.
Inegalitatea intre stat si contribuabil este adusa insa de penalitatile de intarziere, in procent de 0,02% pe zi (7,3% anual), pe care numai contribuabilul le poate datora (nu si fiscul contribuabilului). Conform OUG nr. 50/2013 care a introdus la 1 iulie 2013 penalitatile zilnice de intarziere, acestea au un caracter sanctionator, menite sa descurajeze neconformarea, in timp ce dobanzile au un caracter recuperatori, destinate protejarii valorii creantelor fiscale incasate cu intarziere.
Mai mult sau mai putin intamplator, descresterea dobanzilor de intarziere prin OUG nr. 8/2014 vine intr-un moment in care Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronuntat o decizie de referinta impotriva autoritatilor fiscale romane (cauza Steaua Romana) obligandu-le pe acestea la plata dobanzilor de intarziere in cazul rambursarilor cu intarziere a taxelor si impozitelor.
Prin diminuarea procentului dobanzii de intarziere s-a minimizat practic impactul jurisprudentei favorabile contribuabililor asupra bugetului de stat: contribuabilii avand dreptul la o dobanda de intarziere de 0,03% pe zi, iar fiscul avand dreptul atat la dobanda cat si penalitati de 0,05% pe zi. Mentionez ca nu exista nicio situatie reglementata de legislatia in vigoare in care contribuabilul nu ar fi sanctionat cu penalitati de intarziere.
Exista insa si o parte buna, respectiv reglementarea expresa a dreptului contribuabililor la dobanzi de intarziere in cazul creantelor rezultate din anularea unui act administrativ fiscal.
Dobanzile incep sa fie datorate din ziua in care a operat stingerea creantei fiscale stabilite prin actul administrativ anulat si pana la data restituirii sau compensarii creantei contribuabilului. Totusi, dobanzile nu se vor acorda daca s-a solicitat acordarea de despagubiri potrivit Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, precum si in situatia in care decizia de impunere a obligatiilor fiscale stabilite din oficiu este desfiintata de autoritatile fiscale ca urmare a depunerii de catre contribuabil a declaratiilor fiscale.
Potrivit Ordonantei, dobanzile se vor acorda pentru actele administrative emise si anulate dupa 28 februarie 2014 (data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta).
N.Red. Luisiana Dobrinescu si-a inceput cariera in 2001, in calitate de consilier juridic pentru Finconta PKF, specializandu-se in dreptul comercial si in dreptul muncii. Avand dubla calificare in domeniul juridic si economic, Luisiana s-a specializat incepand cu anul 2003 in drept fiscal, devenind consultant pe probleme de fiscalitate si procedura fiscala. In anul 2007 a devenit membra a Baroului Bucuresti si timp de 5 ani a facut parte din echipa de taxe a Biris Goran.
In iulie 2012 a infiintat Dobrinescu Dobrev SCA, alaturi de Ionut Dobrinescu si Dumitru Dobrev. Casa de avocatura ofera consultanta de taxe si asistenta in inspectia fiscala, pledeaza in litigii civile, administrative si fiscale si reprezinta firmele cu succes in relatia cu Fiscul.
In ultimii sapte ani, Luisiana s-a specializat in mod deosebit in materia taxei pe valoarea adaugata si in procedura fiscala.
Este membra a VAT Forum si coordonator al Grupului de Analiza Fiscala din cadrul A.R.S.I.T., calitate in care participa la sedintele de lucru organizate de Ministerul Finantelor Publice, pe probleme de legislatie fiscala.
