Luisiana asumă statutar rolul de asociat coordonator, poziţie pentru care o recomandă firea plină de iniţiativă.
Are o dublă calificare de jurist – avocat, pe de o parte, şi de economist-contabil, pe de altă parte.
Dreptul l-a terminat în 2000 la Universitatea Bucureşti, însă cea de a doua calificare a obţinut-o absolvind Universitatea Titu Maiorescu în 2011.
LUISIANA: A doua facultate am urmat-o dintr-o ambiţie: OG 71/2001 privind activitatea de consultanţă fiscală nu permite accesul în această profesie juriştilor, ci doar economiştilor. Cu toate acestea, după ce am învăţat şi economie-contabilitate, am putut constata că practica avocaţială nu este nicidecum restricţionată în materie de fiscalitate.
Cu totul altceva reprezintă specializarea fiscală pentru un avocat, decât pentru un consultant fiscal: avocatul de fiscalitate este chemat acolo unde apar dispute, controverse, unde sunt de apărat drepturi ale contribuabilului, unde trebuie să conteşti şi ajungi să te judeci. Domeniul fiscal este unul complex şi de bună seamă prinde bine să ştii atât economie şi contabilitate, cât şi drept.
la Universitatea Bucureşti în 1998.
IONUŢ: A fost un an de foc când am absolvit în paralel şi Colegiul Francez de Studii Europene, şi am participat onorabil la concursul Rene Cassin de drepturile omului de la Strasbourg, ocupând cu echipa UB locul 13. Aspiraţiile mele din epocă ţinteau la un post în diplomaţie sau în administraţia publică, dar pentru aşa ceva în 1998 se cerea încă satisfacerea stagiului militar, iar pentru o simplă încorporare la termen redus a unui absolvent de facultate cu domiciliul în Bucureşti, unde mă stabilisem deja, era nevoie de relaţii.
În lipsă de aşa ceva, cariera publică l-a ocolit constant, dar nici Armata nu a mai ajuns s-o facă, până ce serviciul militar obligatoriu s-a desfiinţat. A fost admis prin interviu în Baroul Bucureşti în anul 1999 şi printr-o succesiune de întâmplări a reuşit să-şi înceapă fără compromisuri stagiatura într-un cabinet de avocatură, definitivându-se în anul 2001.
IONUŢ: Peste ani, în 2007, acumulând vechimea necesară ce fusese progresiv incrementată prin legea şi statutul profesiei, am devenit cenzor ales al Baroului București, ulterior şi al Filialei București a Casei de Asigurări a Avocaților, însă numai după ce am fost obligat să declar în scris că nu am colaborat cu fosta Securitate, deşi în 1990 aveam abia 14 ani!
Şi-a motivat candidatura pe încercarea de recâştigare a demnităţii în profesie, atât pentru sine, cât și pentru promoțiile mai noi de tineri avocaţi.
IONUŢ: Mă simt cumva dator faţă de această profesie, care m-a ales ea pe mine mai mult decât am ales-o eu pe ea, mai degrabă prin accident, decât prin opţiune. În 2010 am finanţat, am editat şi am lansat la Gaudeamus o carte de memorii (acum şi online) a unui erou uitat, Aurelian Gulan, despre care cred cu tărie că ne-ar putea servi de reper moral. Mărturia lui este o superbă ancoră într‑un trecut mai acut conştient de valorile perene ale umanităţii şi un redutabil antidot la blazare.
În ultimii 3 ani soţii Dobrinescu au fost colegi în casa de avocatură Biriș Goran, unde Luisiana a petrecut mai mult de 5 ani – după ce în prealabil lucrase ca jurist salariat la FINCONTA PKF, o firmă de audit şi contabilitate de unde a luat “microbul” fiscalităţii. Ionuţ a mai lucrat ca avocat in-house pentru fostul lanţ de supermagazine GIMA (3 ani) și pentru un fond american de investiţii cu deţineri importante pe piaţa românească de capital, New Century Holding (5 ani).
Pregăteşte un doctorat în drept civil în materia acţiunii pauliene. Este redactor-şef al Revistei Romane de Dreptul Afacerilor editate de Wolters Kluwer. Este odobeştean, dar se consideră în aceeaşi măsură ieşean, deoarece acolo şi-a făcut studiile şi a lucrat câţiva ani la Universitatea Mihail Kogălniceanu, ca asistent al conf. dr. Maria Gaiţă, la disciplinele Drepturi reale si Teoria generală a obligaţiilor. Este molcom și sfătos ca un adevărat moldovean.
Consideră cariera de cercetator şi pe cea de avocat drept feţele aceleiaşi medalii. Articolele sale din revistele specialitate sau de pe blogul său personal „de advocat în micu’ Stambul” pornesc de la speţe interesante cu care s-a întâlnit în instanţă. Din aceeaşi perspectivă şi-a ales şi tema de cercetare doctorală, o şansă de a contribui la dezbaterea unui subiect contoversat , generator de practică judiciară neunitară.
A terminat Dreptul la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi în 1998, după ce în prealabil a absolvit şi facultatea de Horticultură (tot la Iaşi) în 1993. Şi-a descoperit pasiunea pentru dreptul privat urmând cursurile marelui profesor şi avocat ieşean Eugeniu Safta-Romano. Cariera de avocat şi-a început-o în Baroul Vaslui, iar după „perioada ieşeană”, începând cu anul 2005 a devenit membru al Baroului Bucureşti.
DUMITRU: Mă întrebam adesea în stagiatură de ce m-ar plăti pe mine un client pentru ca pe speţa lui să-mi exercit eu pasiunea pentru drept…
A căutat în Bucureşti oportunitatea unei mai largi practici în dreptul comercial, având in vedere că aici se află Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie. În acelasi timp, cariera de cercetator îl ţine in contact permanent cu mediul academic, oferindu-i o platformă de dialog cu alţi teoreticieni ai dreptului pe subiecte de specialitate dintre cele mai fierbinţi.
Se simte dator să investească în pasiunea lui şi cumpără cărţi de drept interbelice din anticariate, dar şi cele mai recente apariţii de specialitate de pe internet.
DUMITRU: Am umblat prin mai multe cabinete de avocatură cărând după mine vreo cincisprezece saci de cărți personale pentru care acasă pur şi simplu nu am avut niciodată loc.
A lucrat la Vilău&Mitel în perioada 2006-2007, apoi la Leaua și Asociaţii (fosta Tănăsescu, Leaua, Cadar si asociaţii) până în 2009, şi la Biriș Goran până în aprilie 2012, unde a acoperit şi practica de arbitraj şi insolvenţă. Ionuţ si Dumitru se cunosc din studenţie de la diverse şcoli de vară, continuând colaborarea pe primul mediu virtual de exprimare a tinerilor jurişti, Lista Română de Drept (LiRD). Au activat împreună şi în SOJUST – Societatea pentru Justiţie, o organizaţie neguvernamentală.
Toţi trei au lucrat la Biriș Goran, formând o echipă pe partea de contencios fiscal.
IONUŢ: Eu vin cu intuiţia, iar Mitu cu erudiţia. Când dezbatem o speţă, eu o survolez rapid, digitizez dosarul în format electronic şi încep să redactez pe calculator, decorticând miezul problemei. Foarte curând am nevoie de Mitu, pe care îl rog să tranşeze o problemă de drept. El se orientează repede în cei câţiva metri cubi de cărţi şi îmi deschide un volum chiar la pagina din care se poate extrage ceva util pentru poziţia clientului. Combinația câştigă timp şi precizie.
Societatea de avocaţi Dobrinescu Dobrev a început să funcţioneze îndată de la înfiinţare în iulie 2012, în plină vacanţă judecătorească. Investiţia de aproximativ 15.000 euro finanțează amenajarea spaţiului închiriat. Nu se pune problema de a “recupera o investiţie”, sunt bani din economii plasaţi într-o pasiune.
IONUŢ: O pasiune nu trebuie neapărat să-ţi renteze, dar ar face bine nici să nu te sărăcească. Mai devreme sau mai târziu tot trebuia să facem pasul. Avem 13 ani de când tot lucrăm sub “pălăriile” altora, în diverse structuri şi organizaţii, mentalitatea noastră către independenţă a evoluat mai degrabă încet şi neaventuros.
Pasiunea şi specialitatea Luisianei este omniprezenta şi insidioasa taxă pe valoarea adăugată, cu accent pe legislaţia și jurisprudenţa europeană. Redactează opinii legale, dar oferă clienţilor şi o preţioasă asistenţă pe durata inspecţiilor fiscale. Asistenţa în inspecţie reclamă cunoaşterea la perfecţie nu numai a dreptului substanţial, dar şi a procedurilor fiscale, precum şi o anumită capacitate de a interacţiona profesional, credibil şi mai ales uman, cu organele de inspecţie.
LUISIANA: Este o provocare permanentă să iau contact cu oameni noi, cu convingeri de pe cealaltă parte a baricadei. Am învăţat din cărţi tot atâta drept fiscal cât am învăţat şi de pe teren, chiar de la inspectorii fiscali. Și încă mai am multe de învățat. Nu uit sfatul distopic şi relativist al Reginei de Cupă către Alice în Ţara Minunilor: Aici trebuie să alergi foarte repede pentru a rămâne în acelaşi loc! Uneori mă simt ca Alice. Modificările permanente ale legislaţiei fiscale au favorizat dintotdeauna avocatura pe probleme de fiscalitate, însă numai atunci când nu au făcut-o de-a dreptul… impracticabilă! Se pot face multe pentru clienţii care apelează la avocat încă din faza inspecţiei, în primul rând evitarea unor erori grave de interpretare a situaţiei de fapt sau a legislaţiei fiscale. Practica mi-a dovedit că o colaborare strânsă, încă din perioada inspecţiei fiscale, cu colegii care vor prelua dosarul în faza de contencios judiciar, dublează şansele dosarului în sine.
IONUŢ: Interacţionăm colegial şi cât se poate de principial cu preopinenţii noştri din ANAF şi în general cu toţi adversarii noştri din instanţă, precum şi cu judecătorii şi cu clienţii noştri. În absenţa oricăror compromisuri şi abateri de la deontologie, relaţiile pe care le dezvoltăm sunt de durată. Ajungem să contăm unii pe alţii, aruncând în luptă doar orgolii profesionale, nicidecum ambiţii personale. Clientela pentru care ofertăm este în special mediul corporativ. Atât managerii, cât şi eşaloanele doi-trei dintr-o organizaţie aud de expertiza noastră, urmărind apariţiile Luisianei în conferinţele de specialitate, precum şi articolele publicate de fiecare dintre noi în reviste de specialitate precum Curierul Fiscal, pe blogurile personale sau pe mediile de socializare pentru jurişti: Juridice.ro, Avocatnet.ro etc.
IONUȚ: Nu ne-a plăcut niciodată ceea noi numim, şi desigur că pe unii îi deranjează, “avocatura de aer condiţionat”. Realitatea din teren ne reclamă prezenţa şi atenţia mult în afara biroului, printre justiţiabili, în hăţişul birocraţiei, în sălile de judecată.
DUMITRU: Căutările pe Google, de care se abuzează frecvent, ajută doar la redactarea unui memorandum voluminos, dar viaţa de advocat în micul Stambul bate întotdeauna filmul!
Abia s-a dat startul. Societatea îşi propune să crească aducând în toamnă noi asociaţi şi colaboratori, în spaţiul de 150 de metri pătraţi de birouri deja amenajat. Nu limităm formal numărul colegilor cu care vom forma o echipă; ceea ce contează este compatibilitatea, complementaritatea și competențele.
IONUŢ: Ne-ar fi plăcut să ne cheme statutar Dobrinescu, Dobrev şi Prietenii, însă probabil aşa vom intitula blog-ul, asta pentru că nu toţi colaboratorii noştri vor fi avocaţi, pe de o parte, şi nu doar colegii, ci şi adversarii şi clienţii ne sunt de multe ori prieteni, şi astfel primesc un loc în inimile noastre. Îi vom nominaliza şi îi vom găzdui constant într-un blog de atitudine care va dubla site-ul profesional. Vrem ca lumea să dea “like” sau să comenteze critic activitatea noastră, să fim o prezenţă, nu doar un nume indiferent în peisaj.
|
