Juridice.ro 24 iunie 2014 | Luisiana DOBRINESCU
Direcţia Generală Antifraudă Fiscală (DGAF) a fost înfiinţată în anul 2013 ca un departament distinct din cadrul ANAF, menit să lupte în mod activ cu evaziunea fiscală – luptă la propriu şi la figurat, pentru ca dotarea standard a inspectorilor Direcţiei Antifraudă cuprinde arme de foc şi electroşocuri. Cel puțin teoretic, pentru că deocamdată statul nu are bani nici cât să le asigure uniformele obligatorii.
Concret, inspectorii antifraudă au ca misiune prevenirea, descoperirea şi combaterea actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală, având inclusiv competenţe de cercetare penală, sub îndrumarea procurorilor de pe lângă Tribunal şi a celor din Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată (DIICOT).
În cadrul DGAF funcţionează opt direcții regionale antifraudă fiscală, cu sediile în: Bucureşti, Alexandria, Constanţa, Sibiu, Suceava, Târgu Jiu, Deva şi Oradea.
Inspectorii antifraudă, cu excepţia celor din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor, execută operaţiuni de control curent şi operaţiuni de control tematic prin care se stabilesc obiectivele de verificat, entităţile supuse controlului, perioada asupra căreia se efectuează verificarea, durata şi momentul declanşării controlului.
Legislația specifică, aplicabilă controalelor antifraudă cuprinde:
– titlul VI2 din Codul de procedură fiscală;
– Hotărârea de Guvern nr. 520/2013 privind organizarea și Funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală;
– Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea şi reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Începerea controlului
Fiind vorba despre controale inopinate, Direcția Generală Antifraudă nu va transmite avize de inspecții și nici nu va comunica obiectivele controlului sau perioada controlată.
La orice operaţiune de control, inspectorii antifraudă sunt obligaţi:
– să prezinte legitimaţia de control, insigna şi ordinul de serviciu (permanent, pentru controalele curente şi tematic, pentru controalele tematice) și
– să se înregistreze în Registrul unic de control.
Ordinul de control tematic trebuie sa cuprindă obiectivele de verificat, entitatea vizată, perioada verificată, respectiv durata și momentul declanșării controlului.
Regulile de derulare a controlului antifraudă sunt diferite de cele ale unei inspecţii fiscale, în sensul că sunt atât de puține încât putem spune că lipsesc cu desăvârșire! Nu există o cartă a drepturilor și obligațiilor contribuabililor care să fie transmisă acestora la începerea controalelor (cum se întâmplă în alte țări civilizate), nu există posibilitatea de a avea o discuție (nu un monolog) cu privire la constatările inspectorilor antifraudă, înainte de propagarea răului către procuror…
Putem spune că de data aceasta, lipsa birocrației nu este tocmai în interesul contribuabilului…
Notele explicative și Procesul verbal
Inspectorii antifraudă pot solicita contribuabilului note explicative în orice etapă a controlului.
Am întâlnit situații în care inspectorii au completat olograf câte un proces-verbal de cosemnare a explicațiilor la fiecare întrevedere cu contribuabilul, chiar dacă acestea au avut loc zilnic.
În ceea ce priveşte constatările din cadrul Procesului verbal, legislația spune că acestea trebuie prezentate clar, concis şi lizibil, astfel încât să rezulte motivele de fapt şi temeiul de drept care au stat la baza fundamentării fiecăreia. Constatările ar trebui susţinute de înscrisuri, în copie certificată sau în original, după caz, precum şi de alte mijloace materiale de probă.
De asemenea, trebuie inclus punctul de vedere solicitat contribuabilului, care poate influenţa constatările sau clarifica anumite cauze şi/sau împrejurări.
Un alt dezavantaj procedural pentru contribuabil este reprezentat de faptul că legea nu obligă la transmiterea proiectului de proces-verbal în vederea formulării Punctului de vedere; acesta fiind solicitat, de cele mai multe ori, să fie completat pe loc. Într-o astfel de situație, este cu atât mai important ca persoana controlată să fie asistată de avocat.
Punctul de vedere se formulează de cele mai multe ori pe tipicul polițienesc, cu scris de mână, pe toate exemplarele (trei sau patru) ale Procesului verbal. De cele mai multe ori, spațiul punctat rezervat completării acestui Punct de vedere este de 3-4 rânduri, ceea ce face practic imposibilă exprimarea vreunei opinii. Recomand ca pentru cauzele complexe, la care contribuabilul controlat nu deține toate informațiile exacte la momentul solicitării completării Punctului de vedere, să se înscrie în spațiul punctat: îmi rezerv dreptul de a formula punct de vedere în termen de x zile. Legea nu prevede un termen limită pentru formularea punctului de vedere, așa că este la mica negociere cu inspectorii antifraudă ca aceștia să amâne câteva zile transmiterea dosarului către inspecția fiscală și eventual către organele penale.
Din păcate, spre deosebire de inspecţia fiscală, inspectorii antifraudă nu sunt obligaţi să comenteze punctul de vedere al contribuabilului.
Cu toate acestea, formularea detaliată şi întemeiată în fapt şi în drept a Punctului de vedere al contribuabilului controlat este foarte importantă, în condiţiile în care forma finală a procesului verbal (împreună cu anexele la acesta) vor fi transmise organelor de inspecţie fiscală şi organelor de cercetare penală (dacă este cazul). Contribuabilul se va asigura astfel ca încă de la începutul inspecţiei fiscale sau cercetării penale, organele competente iau la cunoştinţă şi de opinia sa.
Contestații și Plângeri
Spre deosebire de Procesul verbal de sancționare a contravențiilor pe care îl pot întocmi inspectorii antifraudă, Procesul verbal (de constatare a aspectelor de fapt și de estimare a unui eventual prejudiciu) nu reprezintă act administrativ și nu se contestă.
Acest proces verbal este un act bilateral, în sensul că se semnează pe fiecare pagină de inspectori și de persoana supusă controlului.
Nu este recomandabil să evitați a da curs invitațiilor transmise telefonic de către inspectorii antifraudă, pentru că acest comportament constituie faptă penală. Am întâlnit recent o situație în care administratorul societății, fiind obișnuit cu inspecțiile fiscale, a lăsat întregul control pe mâinile contabilului și a evitat întâlnirile cu inspectorii anti-fraudă, știind că i se va trimite procesul verbal prin poștă. Consecința a fost o sesizare penală pentru fapta de evaziune fiscală prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenţiilor se poate formula plângere, a cărei competenţă de soluţionare în primă instanţă aparţine judecătoriei.
Măsuri asiguratorii
Chiar dacă prin Procesul verbal întocmit de Direcția Generală Antifraudă Fiscală nu se individualizează creanțe fiscale, acest document este esențial pentru procedurile administrative și penale ce îi urmează.
Misiunea inspectorilor antifraudă este să estimeze eventuale prejudicii aduse prin fapte de evaziune fiscală și să transmită dosarul spre instrumentare organelor de inspecție fiscală, respectiv organelor de cercetare penală – dacă este cazul.
Cuantumul prejudiciului estimat (care nu include accesoriile) influențează competența materială a organului penal: poate fi Parchetul de pe lângă Tribunal, pentru sume sub 500.000 euro, sau DIICOT.
De asemenea, o dată cu estimarea prejudiciului, pot fi impuse măsuri asigurătorii, în conformitate cu dispozițiile Ordinului ANAF nr. 2605/2010, recent modificat.
În concluzie, deși legea nu conferă expres contribuabilului anumite drepturi procesuale pe perioada controlului antifraudă, trebuie depus tot efortul pentru evita declanșarea angrenajului penal și pentru ca prejudiciul evaluat să fie cât mai mic.
