15 May 2012 – Ionuţ DOBRINESCU

Cu data de 15 martie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat prin încheieri irevocabile la sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene suspendând judecata în cauzele aflate în recurs Tulică Corina Hrisi6957/2/2010 (asistată de SCA BIRIŞ GORAN, Baroul Bucureşti) şi Plavoşin Călin Ion 731/59/2010 (asistat de av. Daniela Gunther, Baroul Timiş). Conţinutul întrebării preliminare a fost următorul:
În temeiul disp. art. 267 din T.F.U.E. sesizează C.J.U.E. cu următoarea întrebare preliminară: în cazul reconsiderării statutului vânzătorului de persoană impozabilă în scopuri de tva contrapartida (preţul) livrării bunului imobil fiind stabilită de părţi, fără nicio menţiune cu privire la tva, art. 73 şi 78 din directiva 2006/112/CE a Consiliului UE trebuie interpretate în sensul că baza de impozitare o reprezintă:
a) contrapartida (preţul) livrării bunului stabilită de părţi diminuată cu cota de t.v.a.; sau
b) contrapartida (preţul) livrării bunului convenită de părţi?
O cerere similară de adresare a unei întrebări preliminare a fost avansată şi în dosarul Curţii de Apel Bucureşti 5314/2/2011 având ca obiect ANULAREA Ordinului MFP nr. 1873/2011 din 12.04.2011 privind aprobarea Deciziei Comisiei fiscale centrale nr. 2/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 278 din 20/04/2011, referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a art. 137 alin. (1) lit. a) şi art. 140 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi a pct. 23 alin. (1) şi (2) din titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, în legătură cu modalitatea de determinare a cuantumului taxei pe valoarea adăugată colectate în inspecţiile fiscale vizând livrările taxabile de construcţii şi de terenuri efectuate de persoane fizice.
Consecinţa directă a promovării acestei întrebări de către ICCJ este suspendarea judecăţii, la cerere, în majoritatea dosarelor de contencios fiscal (TVA persoane fizice pentru tranzacţii imobiliare) aflate pe rolul instanţelor, în temeiul art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă (dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi).
În plus, această poziţie a Înaltei Curți constituie pentru orice instanță din România o suficientă îndoială serioasă privind legalitatea actelor de impunere emise pe numele persoanelor fizice care au efectuat tranzacții imobiliare, care să motiveze suspendarea executării acestora în temeiul art. 14 şi 15 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ. Însăşi întinderea debitului fiscal este pusă în discuţie, situaţie inadmisibilă într-un domeniu imperativ al dreptului precum dreptul fiscal.
Pentru uzul persoanelor interesate, facem public disponibilă copia scanată a incheierii ICCJ din 15.03.2012 precum şi transcrierea continutului integral al incheierii.
O listă a întrebărilor preliminare ridicate de instanţe în România până în prezent şi aflate pe rolul CJUE este disponibilă aici.
Ionuţ DOBRINESCU
Avocat, Baroul Bucureşti