Începând cu 1 ianuarie 2015 a fost instituit un regim simplificat de administrare a TVA-ului aferent serviciilor electronice, a serviciilor de radiodifuziune și a serviciilor de telefonie, prestate către persoane neimpozabile (persoane fizice sau instituții publice).
Acest regim simplificat a fost necesar pentru a diminua disconfortul uriaș provocat de schimbarea de la 1 ianuarie 2015 a regulilor de aplicare a TVA pentru aceste trei categorii de servicii.
Mai exact, dacă până pe 31 decembrie 2014 prestatorii unor astfel de servicii emiteau facturi cu TVA-ul din țara în care erau stabiliți, din 2015 aceste servicii vor fi supuse TVA-ului din țara consumatorilor.
Cel puțin teoretic, acestă schimbare s-a datorat optimizărilor fiscale la care recurgeau marii furnizori de astfel de servicii prin relocarea lor în state cu o cotă de TVA mică (a se vedea cazul Amazon din Luxembourg, unde cota de TVA este de 15%).
Cu titlu de exemplu, conform noilor reguli, o societate din România care, prin intermediul unor platforme online (e.g. Google Market sau AppStore), dă dreptul utilizatorilor de descărca aplicații online produse de aceasta (antivirus, aplicații de personalizare a ecranului telefonului etc) va trebui să factureze aceste servicii cu TVA-ul aferent fiecărui stat membru în care consumatorii respectivi sunt stabiliți.
În aceste condiții, prestatorii de servicii, pentru a colecta, declara și plăti TVA-ul datorat în statul de stabilire a consumatorilor lor au obligația de a se înregistra în scopuri de TVA în fiecare dintre aceste state membre.
Cu titlu exemplificativ, serviciile care intră sub incidența noilor reguli sunt: serviciile de transmitere prin cablu, satelit sau internet a programelor de televiziune și radiodifuziune, accesul la internet, descărcările oricăror aplicații digitale, furnizarea prin internet de imagini, date, muzică, file, jocuri și text, găzduirea de web-site-uri și serviciile de mentenanță la distanță, serviciile de telefonie fixă și mobilă inclusiv cele furnizate prin internet, transmiterea de programe de radio și televiziune, conform unor grile.
Potrivit regimului simplificat (numit și Mini One Stop Shop – MOSS) este suficient ca un astfel de furnizor să se înregistreze într-un singur stat membru, raportând prin intermediul unui portal electronic pus la dispoziție de acest stat o declarație de TVA care să cuprindă toate statele membre ale consumatorilor săi.
Aici se termină însă simplificarea și încep aspectele complicate și controversate care, în opinia mea, defavorizează activitatea micilor furnizorilor de dimensiune mică și medie și nu în ultimul rând, pot influența major corecta colectare a TVA în statele de consum.
Corecta localizare a consumatorului
Primul aspect dificil este cel legat de corecta localizare a consumatorului. Dacă pentru serviciile de televiziune acest lucru este relativ simplu (fiind o adresă fixă unde este localizat dispozitivul receptor), pentru serviciile de telefonie și cele digitale, șansa de a altera corecta localizare sunt majore.
Spre exemplu, informații precum contul bancar al utilizatorului, locul de domiciliu, adresa de IP a dispozitivului pe care recepționează serviciile digitale, adresa de facturare etc pot duce la concluzii contradictorii. În condițiile în care furnizorul nu solicită suficiente informații consumatorului său, șansele de a denatura tratamentul fiscal aplicabil sunt maxime.
Spre deosebire de furnizorii celorlalte tipuri de servicii, televiziunile și radiourile au avantajul că de cele mai multe ori nu furnizează direct programele către consumatori, ci către companii de cablu, motiv pentru care nu sunt afectate semnificativ de noile reguli.
Pe lângă dificultățile de analiză a criteriilor de mai sus în vederea stabilirea regimului fiscal corect există și dificultăți în colectarea corectă și suficientă a informațiilor necesare. Toți furnizorii de astfel de servicii vor avea obligația de a-și ajusta web-site-urile astfel încât să determine consumatorii să completeze formulare cu suficiente date de identificare.
Obligațiile declarative și de plată
Cel de-al doilea aspect dificil privește obligațiile declarative și de plată.
Astfel, pe lângă decontul de TVA și celelalte declarații informative, furnizorul trebuie să depună trimestrial o declarație prin care trebuie să calculeze, pentru fiecare stat în care sunt stabiliți consumatorii săi, suma de TVA datorată.
Plata TVA-ul se face cumulat, în statul membru de înregistrare care, mai departe, distribuie TVA-ul conform declarației depusă, către statele membre beneficiare (reținându-și un comision de administrare care în prezent este de 30%).
Furnizorii trebuie să respecte însă regulile de facturate și de contabilitate din fiecare stat al consumatorilor.
De asemenea, în caz de neplată a TVA, aceștia sunt supuși procedurilor de executare silită din statele membre beneficiare (statul membru de înregistrare, care primește declarația de TVA, având doar obligația transmiterii unei notificări).
Experiența ne va arăta cum va fi posibil ca statele membre beneficiare să identifice situațiile în care furnizorii nu declară TVA-ul ce li s-ar cuveni și cum ar putea fi cointeresate statele membre de înregistrare în a identifica astfel de situații…
Modalitatea diferită prin care statele membre încadrează serviciile
A treia problemă însă nu cea de pe urmă se referă la modalitatea diferită prin care statele membre încadrează anumite servicii. Sunt notorii diferențele existente sub acest aspect între Google Play și AppStore – cea de-a doua platformă acționând ca un cumpărător revânzător între furnizorii de servicii digitale și preluând sarcina înregistrării în scopuri de TVA.
Întrucât sarcinile de evidență fiscală (identificarea corectă și completă a datelor consumatorilor, ținerea contabilității și depunerea declarațiilor fiscale) sunt departe de ceea ce presupune un regim de simplificare, acestea au un impact semnificativ asupra furnizorilor cu cifră de afaceri relativ mică. Tot mai mulți dintre aceștia preferă să renunțe la distribuția prin intermediul web-site-urilor proprii (de muzică, aplicații, etc) și apelează la platforme online care să preia această sarcină a administrării fiscale.
Ca o concluzie, se pare că în ceea ce privește TVA orice simplificare vine la pachet cu o complicație și mai mare. Să sperăm că sistemul este perfectibil și că din punct de vedere bugetar, pierderile nu depășesc cuantumul optimizărilor fiscale pe care acest sistem a vurt să le elimine.
Av. Luisiana Dobrinescu
Articol apărtu în revista Market Watch nr. 175/15 aprilie 2015
