Iată o pastilă despre conștiință și respectul cuvenit legilor – vor urma și altele – desprinsă dintr-o carte veche de pe la 1909, ce avea forma unui repertoar îmbrăcat în piele, pe care avocații să o poarte în geantă, intitulată „Codurile Uzuale” și îngrijită de ilustrul Constantin N. Hamangiu (1869-1932) căruia îi aparțin și notele de final. Astfel de texte vechi emanate de la legiuitor sau de la comentatorii dreptului ne-ar putea da de gândit astăzi, după mai bine de un secol, prin naturalețea cu care tindeau la înfăptuirea justiției, într-o epocă în care actul de justiție se dorea a fi înainte de toate participativ, pentru a se face cât mai acceptat de societate. Comunismul și noua ordine care a urmat au dezumanizat, au tehnicizat, ba chiar au robotizat actul de justiție, ce ține acum mai mult de resortul aplicării unei ștampile decât de o spunere a dreptului (ius dicere) propriu-zisă. Observați numai ce îi cerea judecătorul (de fapt pretorul, pentru că judecata o făceau chiar jurații) avocatului apărării: „D-le apărător, vă amintesc dispozițiunea art. 336 pr. criminală. Nu veți rosti nimic în contra conștiinței D-voastră și în contra respectului cuvenit legilor; veți vorbi cu cuviință și cu moderațiune.” Sau cum o primă citire a verdictului se făcea în absența acuzatului, tocmai pentru a-l menaja de emoția vreunei erori judiciare flagrante datorate înseși nepriceperii curții cu jurați, pe care președintele o putea încă preveni din oficiu: suspendând verdictul și reprogramând judecata!
Extras din crestomația „Codurile Uzuale” – ediția 1909, adnotată de C. Hamangiu.
MEMENTO DE ŞEDINȚĂ
AL PREȘEDINTELUI CURȚII CU JURAȚI
TABLOU SINOPTIC AL UNEI ȘEDINȚE [i])
Curtea fiind constituită, președintele declară ședința publică deschisă și ordonă a se introduce acuzatul. Constată individualitatea sa, întrebându-l cum îl chiamă, de câți ani este, ce profesiune are, și unde locuește; dacă cere trebuința, îi numește un interpret, pe care-I pune să jure că va traduce fidel cuvintele ce se vor schimba între cei ce vorbesc diferite limbi.
Apoi președintele zice:
«Acuzatule, am să procedez la apelul nominal al domnilor jurați.[ii]) Numele acelora cari vor răspunde la apel, le voi pune în urnă, [iii]) de unde apoi voi trage la sorți pe jurații cari au să te judece. Ai dreptul să recuzi șease domni jurați; același drept îl are și ministerul public.» [iv])
Când sunt mai mulți acuzați, președintele adaugă:
«Vă puteți înțelege, ca unul din D-voastră să facă recuzările în numele tutulor. Dacă nu sunteți înțeleși, voi fixa prin sorți ordinea, în care fiecare își va face recuzările».
Pe când grefierul face apelul nominal, președintele pune treptat în urnă buletinele juraților prezenți, [v]) de unde apoi trage la sorți pe jurații de judecată.
Fiecare jurat rămas nerecuzat își la locul pe rând după cum a ieșit la sorți.
Îndată ce constată că a ieșit din urnă un număr de doisprezece jurati nerecuzati, președintele declară că comisiunea juraților de judecată este formată, face apoi cunoscut juraților cari n’au căzut la sorți, cât timp vor putea să se absenteze de la Curte.
După aceasta președintele zice:
«D-Ior jurati, binevoiți a vă scula; Curtea are să primească jurământul D-voastră».
Jurații stând în picioare și cu capul descoperit, președintele zice:
«Jurați și legați-vă înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, că veți cerceta cu cea mai întinsă luare aminte faptele ce se vor aduce în greutatea acuzatului X.; că nu veti trăda nici interesele acestui acuzat, nici ale societăței care-l acuză; că nu veți comunica cu nimeni până după declararea voastră; că nu veți asculta nici ura sau răutatea, nici temerea sau afecțiunea ; că în fața faptelor îngreunătoare și a mijloacelor de apărare, veți hotărî în cuget curat și după intimă convingere, cu nepărtinirea și cu tăria de om onest și liber.»
Fiecare jurat chemat pe nume de președinte, răspunde ridicând mâna: «Jur.»
În urmă președintele zice:
«D-Ie apărător, vă amintesc dispozițiunea art. 336 pr. criminală. Nu veți rosti nimic în contra conștiinței D-voastră și în contra respectului cuvenit legilor; veți vorbi cu cuviință și cu moderațiune.»
«Acuzatule, să fii cu luare aminte la cele ce ai să auzi.
«D-Ie grefier, citește decisiunea camerei de acuzare și actul de acuzare» [vi]).
După această citire, președintele, adresându-se către acuzat îi zice:
«Din actele ce s’au citit, resultă că ești acuzat că . . . (președintele reproduce aci pe scurt dispozitivul deciziunei de trimitere). Ai să auzi acum dovezile acestei acuzări.»
Dacă ministerul public, interpelat fiind, nu găsește de cuviință a face, după citirea menționatelor acte, o expunere sumară a faptelor, cari servesc de bază acuzărei, [vii]) președintele ordonă îndată grefierului a citi lista martorilor, și dispune ca martorii, cari au răspuns la chemare, să fie conduși în camerile destinate lor [viii]).
În urmă, președintele procedează la interogatoriul acuzatului și apoi la ascultarea martorilor [ix]).
Fiecărui martor chemat a depune, președintele îi zice:
«Spune-ți numele, pronumele, vârsta, profesiunea și domiciliul. Cunoști pe acuzatul de față? Te rudești cu dânsul (sau cu partea civilă)? Ești în serviciul acuzatului (sau în al părței civile)?»
După ce răspunde la aceste interpeIări, martorul pune mâna pe sf-ta cruce și zice:
«Jur că voi vorbi fără ură, fără frică, fără părtinire, că voi spune tot adevărul și nimic alt de cât adevărul.»
Când un martor nu trebue să jure președintele zice:
«Domnilor jurați, acest martor nu va jura din cauza vârstei sale (sau pentru orice alt motiv); veți considera declarațiunea sa ca o simplă informațiune».
După ce depune martorul, președintele întreabă pe ministerul public, pe apărătorul acuzatului și pe domnii jurați dacă au vr’o întrebare de făcut martorului; învită pe martorul care a depus să se retragă și să stea în auditoriu.
Ascultarea martorilor fiind terminată, președintele dă mai întâi cuvântul părței civile. Când nu există parte civilă constituită, dă cuvântul ministerului public și apoi apărărei. [x])
Pledoariile fiind terminate, preșe’dintele întreabă pe DD. jurați ai comisiunei, dacă sunt luminați și zice: [xi])
«Desbaterile sunt închise».
Dacă ședința a fost secretă, președintele adaogă:
«Şedința este publică.»
Președintele face apoi rezumatul cauzei, pune cestiunile, le citește, le subscrie, înainte de a le remite juraților, și zice:
«Domnilor jurați, asupra fiecărei cestiuni, la care aveti să răspundeți, veti vota cu scrutin secret.
Orice răspuns la chestiunile, pe cari vi le-am citit, dacă va fi afirmativ și în contra acuzatului, trebue să fie dat cu majoritate de voturi. Aceasta trebue să o declarați în răspunsul D-voastre astfel: «da cu majoritate de voturi», fără a arăta care a fost numărul voturilor ce a format majoritatea.
Tot astfel veți proceda și la orice răspunsuri negative. Un răspuns însă negativ, favorabil acuzatului, la o chestiune pusă de noi, fiindu-i câștigată chiar cu paritate de voturi, veți răspunde, într’un asemenea caz, prin simplu cuvânt «Nu».
Răspunzând negativ asupra unui fapt principal, este de prisos să mai răspundeți asupra circumstanțelor sale îngreunătoare.
Dacă declarați pe acuzat culpabil asupra uneia sau asupra mai multor chestiuni din acele puse de noi, sunteți datori să deliberați și asupra chestiunii de a se ști dacă sunt circumstanțe ușurătoare în favoarea acuzatului, și la caz când veți recunoaște că există, primul jurat va adăoga în josul verdictului următoarele cuvinte:
«Comisiunea juraților declară cu majoritate de voturi, că sunt circumstanțe ușurătoare în favoarea acuzatului” .
Dacă nu aveți o majoritate de voturi, în ceia ce privește circumstanțele ușurătoare, atunci nu veți face, în aceasta privință, nici o indicațiune în verdict.
Vă dau pe lângă chestiunile, la cari aveți să răspundeți, actele din dosar, afară de depunerile scrise ale martorilor, și vă rog a vă retrage în camera D-voastre spre a delibera.» [xii])
Președintele suspendă ședința; ordonă a se retrage acuzatul din auditoriu și dă ordin scris șefului gardei de serviciu a păzi în timpul deliberațiunei juraților, ieșirile camerei de deliberare.
Intrând jurații din nou în sedință, după deliberare, președintele zice:
«Domnule prim jurat, binevoiti a ne comunica rezultatul deliberatiunei DD. jurați.»
Primul jurat stând în picioare și cu mâna pe inimă, citește declarațiunea zicând: «Pe conștiință și pe onoarea mea, înaintea lui D-zeu și înaintea oamenilor, declarațiunea juraților cu majoritate de voturi este: …[xiii])
Președintele ia verdictul din mâna primului jurat, observă dacă nu conține vr’o neregularitate, îl semnează, pune pe grefier să-I semneze și zice:
«Să se introducă în ședință acuzatul» .
Apoi adaogă: «Domnule grefier, citește verdictul domnilor jurati în auzul acuzatului».
Dacă acuzatul nu este declarat culpabil, președintele zice: [xiv])
«Având în vedere verdictul domnilor jurați, prin care se declară că acuzatul nu este culpabil de faptul ce i se impută; noi, președinte al Curței cu jurați, declarăm că acuzatul este achitat de pâra adusă în contră-i, și ordonăm ca să fie pus imediat în libertate de nu va fi deținut pentru vr’o altă cauză».
Când acuzatul este declarat culpabil, președintele dă cuvântul D. procuror general, spre a cere aplicațiunea legei, și apărătorului acuzatului, spre a răspunde la rechizițiunile D. procuror. În urmă, președintele interpelează personal pe acuzat zicându-i:
«Acuzatule, mai ai ceva de zis în apărarea ta?
Apoi, dacă este în proces o parte civilă constituită, dă cuvântul părților pentru a vorbi asupra cererei de despagubiri pentru a vorbi asupra cererei de despăgubiri.
In fine, președintele, pronunță deciziunea Curței, citind textele de lege aplicate și adresându-se către condamnat îi zice:
[i] . Acest Tablou sinoptic îl reproducem după prețioasa lucrare de doctrină și jurisprudență a d-lui D. Cuculi, fost președinte al Inaltei Curți de casație și justiție, lucrare ce se găsește azi așa de rar, fiind aproape epuizată. D-sa, ca autor, a avut deosebita bună voință a ne da autorizația de a reproduce acest tablou împreună cu formularele de cestiuni. La acest tablou, am adăugat noi o serie de adnotațiuni pe care le-am crezut utile în cauză.
[ii] . Bine înțeles, al jurațilar nescuzați și nedispensați. (Art. 290 proc. pen.).
[iii] . Aci credem că trebue făcut o distincție. Dacă la apelul nominal răspund toți sau numai parte dintre jurații ordinari și suplimentari arătați la art. 277. proc. pen. atunci se pun toți aceștia în urnă. Conform art. 285. pr. pen. pentru a se putea deschide Curtea cu jurați, trebuesc să fie prezenți cel puțin 25 de jurați. Dacă numărul juraților ordinari și suplimentari nu atinge numărul de 25, atunci se iau și din jurații complimentari atâțea câți trebuesc, până la complectarea numărului de 25. Din aceștia, puși în urnă, se trag la sorți cei 12 jurați care formează comisiunea de judecată. (art. 289. pr. p.)….. Când însă un proces va fi complicat și cu lungi desbateri, se vor trage la sorti încă 2 jurați cari vor asista ca supleanți la desbateri. (Art. 289, proc. pen.).
[iv] . Aceste recuzări, se fac fără arătare de motive. (Art. 290 proc. pen.)
[v] . Un mod mai practic de procedare este acesta: pe când grefierul face apelul nominal al juraților, Președintele pune biletele cu numele juraților prezenți de o parte, iar ale celor absenți de altă parte, până la complectarea numărului cerut de art. 277 și 285 proc. pen. (vezi lămurirea din nota iii), număr care trebue pus în urnă, și din care se trage la sorți, cei 12 jurați care vor judeca pe acuzat.
[vi] . Dacă e vorba de un proces a cărui sentință a fost casată, atunci se dă lectură și deciziunei Curței de Casație.
[vii] . De obicei Ministerul public renunță la această expunere sumară a faptelor, rezervându’și expunerea detaliată și argumentată a faptelor, cu ocaziunea susținerei rechizitoriului.
[viii] . Dacă lipsesc parte din martorii citați, se dă cuvântul Procurorului și apărărei spre a’și da părerea asupra utilităței sau neutilităței lor, și dacă unul din ei cer amânarea din cauza lipsei martorilor, Curtea apreciază și decide. (art. 310, 341 și 377 pr. pen.) Acuzatul și Procurorul se pot opune la ascultarea martorilor cari nu vor fi fost arătați în actul de notificare prevăzut de art. 340 al 2. proc. penală, Curtea hotărăște.
[ix] . Înaintea martorilor se va asculta și partea civilă, personal, (nu pe avocatul ce o reprezintă) dacă va fi constituită ca parte civilă. În privința martorilor, se ascultă mai întâi martorii acuzațiunei, ceruți de Procuror, apoi ai părței civile, dacă sunt, și în urmă martorii propuși în apărare de acuzat (art. 342. proc. pen.). Persoanele ce nu pot fi ascultate ca martori sunt specificate în art. 347 proc. penală. Asupra martorilor falși, a se vedea art. 355 și urm. proc. penală. În privința martorilor străini ascultați prin interpreți, precum și a martorilor surdo-muți, a se vedea art. 357. proc. penală.
[x] . Dacă e recesar, se dă și cuvântul în replică, acuzatul personal sau prin apărătorul lui, având ultimul cuvânt. (art. 359. pr. pen).
[xi] . E obiceiul, ca înaintea închiderei desbaterilor și după ce președintele întreabă pe jurați dacă sunt luminați, să se întrebe și acuzatul dacă mai are ceva de adăuqat peste cele spuse de apărătorul, sau apărătorii săi. (art. 303 proc. pen.). Conform art. 300, 301 și 302. proc. penală. Președintele Curței cu jurați are poliția audienței, învestit cu puteri discreționare în virtutea cărei va putea lua toate măsurile ce va judeca folositoare întru dovedirea adevărului. El va putea, în cursul desbaterilor, să cheme orice persoană, chiar prin mandat de aducere, și să ordone a’i se aduce orice acte noui cari ‘i s’ar părea că ar aduce lumină în aflarea adevărului.
[xii] . Președintele, spre lămurirea juraților, va mai adăuga că: “Primul jurat este cel dintâi eșit la sorți, sau cel ales, cu consimțământul său, de ceilalți jurați” art. 366 al II. pr. pen). Veți observa și veți scri în fruntea cestiunilor următoarea formulă pe care o veți găsi și în camera Dv. de deliberare: “Pe conștiință și pe onoarea mea, înaintea lui Dumnnezeu și înaintea oamenilor, declarațiunea comisiunei juraților, cu majoritate de voturi este: Da, acuzatul… ș. c. l.; Nu, acuzatul… ș. c. l. (art. 272. pr. pen).
[xiii] . Această primă citire a verdictului, se face în lipsa acuzatului, după care urmează cea de a doua, în prezența sa. (art. 380 p. p.) Se poate întâmpla însă ca după această primă citire făcută de primul jurat, Curtea fiind convinsă de nevinovăția acuzatului, de și constată că jurații au observat toate formele, însă s’au înșelat în fond, va putea declara suspendarea verdictului, amânând judecata afacerei pentru sesiunea viitoare. Această suspendare numai Curtea, din oficiu, o poate declara. (art. 365 p. p.)
[xiv] . Când verdietul este achitător, se dă mai întâi cuvântul părței civile, constituite conform art. 382 pr. pen., spre a pune concluziuni asupra daunelor suferite și apoi se dă cuvântul apărărei spre a răspunde asupra cererei de daune. După aceasta, președintele pronunță achitarea, fără a mai consulta Curtea, condamnând pe acuzatul achitat la daune către partea civilă, (aceasta de acord cu majoritatea Curței) dacă va crede de cuviință în aprecierea sa, când existența materială a faptului nu poate fi pusă la îndoială. Achitarea nu exclude decât criminalitatea faptului nu și existența lui materială, așa că un acuzat achitat, poate fi condamnat la daune civile. (art. 381 și 382. proc. pen.) Şi acuzatul achitat poate cere daune interese, dacă denunțătorii săi au fost de rea credință (art. 381 al III p. p.).
[xv] . Şi Procurorul are drept de recurs, în termenii art. 396 al II și 407 proc. penală. De asemenea și partea civilă. (art. 396 al III și 411 proc. pen.)
