de Av. Drd. Luisiana Dobrinescu, Managing Partner DOBRINESCU DOBREV
Potrivit unei modificări a Codului de procedură fiscală care a intrat în vigoare la data de 1 martie 2022, toate cererile adresate organului fiscal de contribuabilii persoane juridice, persoane fizice ce desfășoară activități independente sau asocieri și ONG-uri, se transmit exclusiv prin intermediul Spațiului Privat Virtual.
Conform art. 79 alin. (11) din Codul de procedură fiscală (”CPF”), în situaţia în care cererile, înscrisurile și orice alte documente sunt depuse la organul fiscal central în format letric, acestea nu vor fi luate în considerare, urmând ca organul fiscal să îi notifice cu privire la obligativitatea comunicării prin intermediul mijloacelor electronice de transmitere la distanţă.
De aici, apar o mulțime de întrebări și de probleme: Contestațiile intră sub această dispoziție? Unde și de ce se blochează documentele transmise prin SPV și care nu parvin compartimentelor de specialitate, în timp util? Sunt toate formularele ANAF adaptate transmiterii și preluării lor prin SPV? Ce se întâmplă cu un document transmis letric în termen, dar care, la momentul primirii din partea organului fiscal a notificării de depunere prin SPV, nu mai este în termen?
Acest pas mic pentru om, dar mare pentru digitalizarea administrației publice, a venit cu o serie nesfârșită de probleme.
În primul rând, nu au avut loc niciun fel de consultări publice sau traininguri ale contribuabilului, altele decât cele legate de înscrierea în sine, în SPV. Și pentru că tot vorbim despre digitalizare, nu există suficiente tutoriale[1] care să ajute contribuabilii să aleagă din meniul absolut neintuitiv al SPV-ului, rubrica în care pot încărca anumite documente. Este adevărat că posibilitatea comunicării prin SPV a fost introdusă încă din anul 2017[2], însă nu a fost niciun moment obligatorie nici măcar pentru depunerea declarațiilor fiscale. Ori extinderea SPV pentru toate categoriile de documente, digitalizate sau nu, a reprezentat un salt cu capul înainte, fără nici cea mai mică plasă de siguranță.
A doua problemă constă în faptul că aplicarea obligatorie și generalizată a SPV pentru toate documentele pe care o persoană juridică sau PFA le poate depune nu a beneficiat de o perioadă de testare. Există enorm de multe situații în care contribuabilul nu primește deloc via e-mail recipisa de validare și la fel de multe situații în care SPV-ul generează mesaje de eroare.
O altă problemă este lipsa unei perioade de tranziție, constând în posibilitatea de utilizare concomitentă a mai multor modalități de comunicare a documentelor. Dacă trecerea competenței de soluționare a contestațiilor de la ANAF la Ministerul Finanțelor se tot chinuiește să fie implementată de mai bine de un an, după o serie întreagă de prorogări, cu totul alta a fost abordarea în ceea ce privește utilizarea exclusivă a SPV. Era absolut necesar ca atât organele fiscale, cât și contribuabilii să beneficieze de o perioadă de tranziție, în care să fie primite și documentele în format letric. Practic, începând cu data de 1 martie 2022, chiar dacă suntem în prezența unor documente transmise prin email și confirmate de primire de către organul fiscal sau depuse prin registratură, acestea se consideră netransmise.
Nu în ultimul rând, capacitatea de preluare a documentației prin intermediul SPV este foarte limitată. Mai exact, acesta nu permite încărcarea unor documente voluminoase, care conțin anexe, limita fiind de 10 MB. Cum s-ar încărca astfel documentații de eșalonare, cu planuri de redresare, rapoarte de evaluare și multe alte documente necesare?
Nu în ultimul rând, lipsa trasabilității documentelor depuse prin SPV este un element care afectează în mod esențial dialogul dintre contribuabil și administrația fiscală. Spre exemplu, ca urmare a depunerii unei notificări de anulare a accesoriilor conform OUG nr. 69/2020, inspectorul competent din cadrul ANAF a transmis nu mai puțin de 19 e-mailuri, intern dar și către contribuabil, întrucât nu putea identifica documentul depus prin SPV.
Ce documente intră sub incidența acestor dispoziții restrictive?
Codul de procedură fiscală face trimitere la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 660/2017 privind aprobarea Procedurii de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanţă între Ministerul Finanţelor Publice/organul fiscal central şi persoanele fizice, persoanele juridice şi alte entităţi fără personalitate juridică.
Art. 24 și Anexa nr. 2 punctul B a Procedurii de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanţă aprobate prin OMFP nr. 660/2017 enumeră în mod limitativ lista documentelor pe care contribuabilii le pot comunica organelor fiscale centrale prin SPV. Din acestea, menționăm: declarațiile fiscale, inclusiv cele de înregistrare fiscală, cererile de eliberare a unui certificat de rezidență fiscală, a unui certificat de atestare fiscală sau a unui certificat de cazier fiscal, cererile de audiență sau de solicitare a unei opinii privind aplicarea legislaţiei fiscale, precum și cererile de transmitere a fişei pe plătitor. Nu se face nicio mențiune cu privire la depunerea dosarelor de eșalonare la plată, și nici la contestații.
În plus, există formulare ne-digitalizate complet și care nu pot fi alocate prin intermediul SPV, precum cele utilizate pentru înregistrarea prin împuternicit sau reprezentant a persoanelor juridice nerezidente care obțin venituri impozabile din România (cum ar fi, spre exemplu, veniturile din cesiunea de participații) sau precum cele necesare înregistrării unui certificat digital calificat. Comunicatul de presă al ANAF[3] care oferea instrucțiuni de încărcare a documentelor nedigitalizate prin intermediul Formularului de contact a fost ulterior contrazis de practică, existând administrații care solicită aplicarea unui număr de registratură pe recipisa de depunere prin SPV a unor astfel de formulare.
Alte documente, precum notificări de anulare a accesoriilor sau cereri de eșalonare, ori nu trec de SPV din cauza documentelor ce trebuie anexate, ori se pierd prin canalul tenebros al SPV, fără a ajunge la timp la inspectorii desemnați. În acest context, certificatele de atestare fiscală nu se emit în termenul maxim de 5 zile de la data depunerii notificării de anulare a accesoriilor sau a cererii de eșalonare sau și mai rău, debitele supuse anulării/eșalonării se sting cu plățile curente.
Nu în ultimul rând, există documente care necesită transmiterea lor în original (specimene de semnătură, împuterniciri) sau care trebuie transmise în copie certificată cu originalul, ceea ce ar presupune aplicarea unei alte semnături digitale decât cea a deținătorului spațiului privat virtual, fapt netolerat rigorile tehnice actuale ale SPV.
Cazul aparte al contestațiilor fiscale
Din analiza art. 24 și a Anexei nr. 2 a Procedurii de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanţă aprobate prin PMFP nr. 660/2017 rezultă faptul că nu sunt susceptibile de comunicare prin SPV contestațiile fiscale. Nici materialele[4] existente pe site-ul ANAF, privind documentele pe care un contribuabil persoană juridică le poate încărca prin SPV, nu cuprind contestațiile fiscale.
Cu toate acestea, în cursul lunii martie 2022, autoritățile fiscale au transmis pe bandă rulantă notificări contribuabililor care au depus contestații în format letric, personal sau prin avocat, conform cărora acestea se consideră nedepuse!
Textul pe care contestatarii l-au primit, inclusiv din partea DGAMC, a fost următorul: ”referitor la contestația fiscală împotriva Deciziei de impunere x, (…) vă comunicăm că începând cu data de 1 martie 2022, a fost introdusă obligativitatea comunicării contribuabililor cu organul fiscal central, exclusiv prin intermediul SPV. (…) Documentele transmise prin alte modalități nu se iau în considerare”.
Toate acestea au stârnit, în mod evident, cea mai mare panică, în contextul în care termenul limită de depunere a contestației era deja expirat la momentul primirii notificării.
Se remarcă două probleme de ordin practic și una, principială:
(i) documentele în probațiune, anexate unei contestații, nu pot fi încărcate în SPV, din cauza volumului lor considerabil. În acest context, cu ce ajută transmiterea contestației prin SPV și a anexelor, în format letric? Poate doar cu dublarea numărului de înregistrare a contestației – aceasta dacă nu aveam suficiente probleme;
(ii) se îngrădește dreptul contribuabilului de a fi reprezentat de un avocat, în semnarea și depunerea contestației. Întrucât SPV-ul nu permite încărcarea de documente pentru terțe persoane, un avocat nu poate transmite prin SPV contestațiile formulate pentru clienții săi;
(iii) comunicarea ANAF este și creează o mare și gravă eroare, în contextul în care informările transmise vin în contradicție cu materialele informative existente pe site-ul central al ANAF și cu însuși textul de lege, mai exact cu procedura de soluționarea a contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale reglementată de Titlul al VIII-lea al CPF și de Ordinul Președintelui ANAF nr. 3741/2015[5] privind instrucțiunile de aplicare a acestui titlu – analiza acestor reglementări nerelevând faptul că ar putea fi dispuse prin SPV contestațiile fiscale și a fortiori, faptul că ar trebui să fie depuse exclusiv prin SPV astfel de contestații.
Mai mult, OPANAF nr. 3741/2015 reglementează în continuare posibilitatea depunerii prin poștă a contestațiilor fiscale, precum și obligativitatea depunerii, în original, împuternicirii.
Adaptabilitate și rezonabilitate
În concluzie, considerăm că odată luat medicamentul amar al obligativității generalizate și pe nepregătite, a spațiului privat virtual, ANAF trebuie să se concentreze rapid pe preluarea feedback-ului contribuabililor, în adaptarea SPV și a documentației ce urmează a fi încărcate, astfel încât acestea să deservească scopului propus: acela de a degreva atât autoritatea, cât și contribuabilii de povara birocratică a procedurilor simple și recurente (declarații, cereri eliberare documente etc).
În niciun caz Spațiul Privat Virtual nu poate reprezenta motiv pentru îngrădirea drepturilor contribuabililor, precum dreptul fundamental la asistență juridică și de specialitate sau dreptul de a fi reprezentat și în niciun caz nu poate îngreuna situația subiecților raportului juridic fiscal în cadrul unor proceduri complexe cum ar fi cele de inspecție fiscală, de acordare a unor facilități la plată sau de soluționare a contestațiilor fiscale. Din acest punct de vedere, legislația ar trebui să contureze foarte clar categoria documentelor pentru care transmiterea prin intermediul SPV să fie opțională.
Nu în ultimul rând, ANAF trebuie să conștientizeze probleme tehnice care pot surveni (din culpa proprie sau a contribuabililor) și pentru a evita litigii generate de decăderea contribuabilului din termenul de a mai depune documente, să agreeze, cu caracter excepțional, o alternativă de transmitere a acestora.
____________________________________________________
[1] Un material video cu minime îndrumări de încărcare a materialelor poate fi accesat aici: https://www.youtube.com/watch?v=SHXWtBP4jf4&t=3s
[2] A se vedea Ordinul nr. 660/2017 privind aprobarea Procedurii de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanţă între Ministerul Finanţelor Publice/organul fiscal central şi persoanele fizice, persoanele juridice şi alte entităţi fără personalitate juridică, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 368 din 17 mai 2017
[3] A se vedea https://static.anaf.ro/static/3/Anaf/20220304130501_357-04.03.2022%20com_formular_spv.pdf
[4] A se vedea: https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/SPV/DocumentePJ.pdf
[5] A se vedea Ordinul nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 975 din 29 decembrie 2015
