Am asistat în aceste zile un client care achiziționează pentru o valoare considerabilă, un pachet de bunuri și servicii. Dorește a pune bazele unuia dintre puținele business-uri de producție pe care le-am întâlnit în ultimul timp.

Aflându-se la început de fază investițională, misiunea mea a fost să mă asigur că toate contractele încheiate sunt ireproșabile din punct de vedere juridic și fiscal și mai mult, că vânzătorul va pune la dispoziția clientului meu toate documentele necesare și suficiente justificării realității operațiunii și rambursării de TVA.

O adevărată provocare! Cu o experiență considerabilă în materie de controale antifraudă, am început să întocmesc lista lui Moș Crăciun…

Am inclus:
– facturile complet și corect întocmite
– procesele verbale și corespondenta aferentă serviciilor prestate
– certificatele de proveniență/origine a bunurilor
– facturile de achiziție a bunurilor (și aici deja simt că am depășit măsura rezonabilului);
– documentele de transport complet întocmite;
– actele de proprietate sau o declarație de proprie răspundere conform căreia mijloacele de transport menționate pe documentele de transport aparțin prestatorului (m-am abținut să nu cer certificatul de naștere al șoferului și ultimul ștat de salarii emoticon smile
– decontul de TVA, declarația 100, declarația 394 și o declarație pe proprie răspundere din care sa reiasă că întreaga contravaloare contractuală a fost declarată în scopul plății impozitului pe profit și a TVA.
Și aici chiar m-am supărat pe mine!

Cu ce tupeu solicit eu unei terțe părți să îmi dezvăluie întreaga sa evidență fiscală? Ce drept am să ii văd cheltuielile sau rulajele cu furnizorii sau clienții?

Chiar așa am ajuns, sa ne umilim și să ne hăituim între noi doar-doar obținem o dispensă de la Antifraudă că suntem în regulă și o rambursare de TVA?

Așa ceva nu se poate, Domnilor! Am devenit paranoici de la mic la mare!
Un mediu de business sănătos (chiar și fiscal) nu se poate baza pe astfel de proceduri, cum nici contribuabilii nu pot fi sancționați pentru că furnizorii lor au angajați fără forme legale!

Nu pot și nu trebuie să verific plăcuțele de înmatriculare ale mașinilor, nu am și nici nu trebuie să am îndrăzneala să îmi verific furnizorul dacă și-a calculat și declarat în mod corespunzător taxele la stat!

Oricât de dificilă ar fi administrarea fiscală, ea nu poate fi mutată de la stat la contribuabil!
Și cei care nu fac o administrare (și monitorizare) fiscală eficientă trebuie să răspundă pentru această neputință, nu să se răzbune pe contribuabilul supraviețuitor!

Av. Luisiana Dobrinescu