Povara fiscală din România a ajuns la un nivel care descurajează atât investițiile, cât și munca declarată, avertizează avocata fiscalistă Luisiana Dobrinescu. Într-un interviu acordat Legal Marketing, Luisiana Dobrinescu, Managing Partner al casei de avocatură Dobrinescu Dobrev Haraga, spune că taxarea excesivă determină antreprenorii să amâne dezvoltarea afacerilor, iar tot mai mulți români renunță la munca fiscalizată sau își mută rezidența fiscală în alte state. Ea propune reducerea taxării muncii, revenirea impozitului pe dividende la 5% și regândirea regimului microîntreprinderilor, argumentând că un sistem fiscal mai echilibrat ar atrage investiții și ar lărgi baza de contribuabili.
Care considerați că ar trebui să fie nivelul optim al sarcinii fiscale pentru angajatori, astfel încât companiile să poată crea locuri de muncă și, în același timp, să își păstreze resurse pentru investiții și dezvoltare?
Din păcate, constat în ultima vreme o creștere a numărului „abandonurilor” de la munca fiscalizată. Nu este un subiect despre care se aude, pentru că știrile sunt concentrate pe indisponibilizările de la corporații, pe insuccesul companiilor de stat și pe insolvențele companiilor cu vechime în acumularea de arierate. Abandonul de la munca fiscalizată este, prin natura lui, fără zgomot.
Din păcate, constat în ultima vreme o creștere a numărului „abandonurilor” de la munca fiscalizată. Nu este un subiect despre care se aude, pentru că știrile sunt concentrate pe indisponibilizările de la corporații, pe insuccesul companiilor de stat și pe insolvențele companiilor cu vechime în acumularea de arierate. Abandonul de la munca fiscalizată este, prin natura lui, fără zgomot.
Nu este plăcut și nici ușor să fii nebancabil, să știi că nu vei avea pensie și să te ascunzi în permanență de ANAF pentru banii pe care îi cheltuiești. Însă toate acestea sunt atenuate prin satisfacerea nevoilor imediate.
Dintotdeauna, nivelul contribuțiilor sociale aferente veniturilor din salarii a fost descurajator. Sub acest aspect, nu este corect să arătăm cu degetul doar spre micile companii, atâta timp cât marile corporații utilizează cu succes structura de plată pe PFA sau pe micro-companii. Practic, doar modalitatea de abordare diferă: la cei mici, cu munca la gri, la cei mari, cu structurile de optimizare.